| 1.
|
CONSACR'A, cons'acru, vb. I. Tranz. 1. A pune la dispoziţie, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ Tranz. si refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinţi. - Din fr. consacrer, lat. consecrare.
Sursă
: DEX'98
(45997)
- Joseph |
| |
| 2.
|
CONSACR'A vb. 1. v. consfinţi. 2. v. confirma. 3. v. târ-nosi. 4. a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) serbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Si-a ~ întreaga viaţă binelui obstesc.) 5. v. dedica. Sursă
: Sinonime
( 178735)
- siveco |
| |
| 3.
|
consacr'a vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. cons'acru, 2 sg. cons'acri, 3 sg. si pl. cons'acră
Sursă
: DOR
(234767)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE CONSACR'A mă cons'acru intranz. 1) (despre idei, obiceiuri etc.) A intra adânc în uz; a deveni obisnuit; a se statornici; a se încetăţeni; a se împământeni; a se înrădăcina. 2) A se pune la dispoziţie în întregime; a se dedica; a se devota. /<fr. consacrer, lat. consecrare
Sursă
: NODEX
(329193)
- siveco |
| |
| 5.
|
A CONSACR'A cons'acru tranz. 1) (opere proprii) A destina printr-o dedicaţie; a închina; a dedica. 2) (viaţă, tinereţe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a destina. 3) (acte, hotărâri etc.) A recunoaste ca fiind valabil; a valida; a consfinţi. 4) A face să se consacre; a statornici; a consfinţi; a încetăţeni; a înrădăcina; a împământeni. /<fr. consacrer, lat. consecrare
Sursă
: NODEX
(329192)
- siveco |
| |
|
|